DĂ-I UNUI OM UN PEȘTE, ȘI VA FI SĂTUL O ZI ÎNTREAGĂ: ÎNVAȚĂ-L SĂ PESCUIASCĂ, ȘI VA ȘI SĂTUL O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ. – LAO TZU

Am tot vrut să sar peste frământarea pe care o am de ceva timp, dar astăzi nu am mai reușit să mă abțin.

Decembrie pare a fi o lună miraculoasă în care brusc toată lumea devine darnică, dar nu doar atât, ci trebuie să anunțe pe toată lumea despre portocalele și bananele dăruite persoanelor lipsite de ele.

Dar aceste persoane au nevoie doar în Decembrie de ele?

Personal nu mă mai ocup de donații și acțiuni caritabile din 2015, pentru că nu doresc să încurajez lenea, și explic mai jos de ce:

mai demult credeam că donațiile, acțiunile caritabile și împrumuturile sunt lucruri bune; pentru că nu aveam o educație financiară în sensul ăsta.

Dar, din contră, aceste acțiuni încurajează pe unii din cei care beneficiază de ele să se mulțumescă cu puțin și să aștepte că cei din jur să îi sprijine pentru că ei sunt lipsiți de dorința de a depune un efort pentru a face ceva. Și când aceste acțiuni se opresc, se ivește “o răscoala” că cei din jur sau statul nu îi ajută.

Există o categorie la care nu mă refer aici(oameni care au rămas fără nimica în urma unui dezastru sau a unei calamități. Poate chiar fără familie, părinți sau casă). Mă refer la cei care toată viață aleg să trăiască din mila altora.

Două exemple care îmi vin rapid în minte: Costel Pârnău sau Nick Vujicic, sunt oameni care ar fi îndreptățiți să trăiască din milă altora, dar nu au făcut-o. Sunt multe alte exemple.

Cred că mai de folos ar fi educarea oamenilor nu doar în a-și câștiga existența și de a trăi de pe o zi pe altă, ci a excela astfel încât să fie de folos și altora prin exemplul lor.

Îmi dau toată silința să fac asta, și uneori reușesc, alteori nu, dar nu renunț.

Există părinți care sunt frustrați că nu le-au dat copiilor mai mult. Dragi părinți, vreau să vă mulțumesc în numele copiilor care nu au avut tot ce și-au dorit și care au avut ocazia de a se lupta și a lucra pentru a avea ceea ce își doresc, și a face un efort, pentru a nu primi totul de-a gata. Pentru că, într-o zi, părinții nu vor mai putea și atunci ce va face copilul dacă nu știe să se descurce? Va fi un șoc mare pentru el.

Eusebiu Burcash, unul din mentorii mei preferați, a zis la o conferință pe tema educației financiare, că pe holul lui de acasă are o placă pe care scrie “Nu împrumut bani.” Și prietenii lui știu asta. Dar în schimb, când cineva are nevoie de bani, el întreabă: cât? Persoana respectivă spune, iar el zice: ok, îmi cureți livada timp de “x” zile și îți dau banii de tot.

Mi-a plăcut foarte mult exemplul lui. Tu cum ai ajuta persoanele nevoiașe?